Să nu mănînci din pomul cel oprit
Căci neascultarea se plătește
Fii mai degrabă chibzuit
Și doar la ce-i permis, rîvnește

Să nu-ți dorești mai mult în viața ta
Decît îți e de trebuință
Ca în belșug să nu cumva
Să uiți, de sfînta pocăință

Să nu poftești ce nu-i al tău
Nici să nu fi invidios
Ca nu cumva vreun cuget rău
Să te despartă de Hristos

Să nu-ți legi inima aici
De lucrurile pieritoare
Ci luptă-te să te ridici
La a sfințeniei valoare

Să nu încerci să îți lărgești
Cărarea ce ți-a fost trasată
Ci stai în locul unde ești
Și nu te-abate niciodată

Să nu cauți doar al tău folos
Ci ia decizii înțelepte
Și fă-ți prieteni aici jos
Cu bogățiile nedrepte

Să nu porți grija nimănui
Nici casa cuiva s-o bîrfești
Căci sub privirea Domnului
Nu poți să faci tot ce poftești

Încearcă tot ce faci sau spui
Să fie corectat de cruce
Și după voia Domnului
Ce universul îl conduce

Să nu pîndești prin crăpături
De gard cu scînduri putrezite
Și nici să nu faci săpături
La vorbe rele auzite

Fii oază binefăcătoare
Și un parfum de nard frumos
Și un prilej de binecuvîntare
Pentru oricare păcătos