Nimic nu e ce-a fost odată
Frumos și simplu și modest
În lumea-aceasta zbuciumată
Nici obicei, nici mers, nici gest

Nu mai există unitatea
Nici portul simplu de demult
Nici dragostea nici bunătatea
Și nici al uliței tumult

Nimic nu e ca altadată
Nici rîsul vesel de flăcăi
Nici adunările de clacă
Nici sănii, cai sau zurgălăi

Nu mai e larma de afară
Nici jocurile de copii
Nici pacea de-odinioară
Nici șezători în nopți tîrzii

Nu mai există "ZIUA BUNĂ"
Și nici respectul de atunci
Nici bunul simț nici SĂRUT MÎNA
Cînd întîlneam batrîni 'n opinci

Nici Harul ce era pe vremuri
Nici rugi nici post nici părtășii
Și nici acele sfinte coruri
Ce ne umpleau de bucurii

Nu mai există nici sfiala
Și nici rușinea din trecut
Și nu mai e nici rînduiala
Nici jertfa de-un miros plăcut

Mi-e dor mi-e dor de-acele timpuri
Cind oamenii se mai iubeau
De frați curați cu calde chipuri
Care oricînd se ajutau

De adunari în sărbătoare
De-acel sublim și Sfînt fior
De armonia din cîntare
Și de al Duhului Sfînt nor