Călcăm adesea în picioare
Și îi privim chiar cu dispreț
Pe-acei care chiar au valoare
Și care au un mare preț

Uitați sunt cînd ne este bine
De parcă n-ar mai exista
Și ne-amintim de ei cind vine
Vreun nor sau chiar vreo boală grea

Sunt cei mai buni în strîmtorare
În lipsuri și în mari nevoi
Prieteni buni, doar în cuptoare
Și-n post și-n rugă pentru noi

Numai la greu îi mai cunoaștem
Atunci ne amintim de ei
Și-atunci deodată ne prefacem
Că suntem oameni, nu mișei

Ce mult ne schimbă bogăția
Și viața plină de belșug
Mimăm atunci prietenia
Cu zîmbet fals și vicleșug

Atuncea cînd ne merge bine
Stăm lîngă cei cu vază-n lume
Nu stăm la masă cu oricine
Să nu ne strice bunul nume

Călcăm adesea în picioare
Oamenii simplii și smeriți
Fără rușine sau onoare
Căci ne vedem mai diferiți

O Doamne fă-ne ca și Tine
Un minunat și Sfînt model
Căci chiar de vii din slăvi sublime
Tu ne privești pe toți la fel