De n-ai fi fost în viață încercat
N-ai fi-nțeles o inimă ce doare
Și dacă n-ai fi fost de lume judecat
N-ai fi știut cum e să-oferi iertare

De n-ai fi fost de cei mai mulți trădat
N-ai fi știut ce e credincioșia
Și de n-ai fi fost chiar și tu-nșelat
N-ai fi-nțeles ce e statornicia

Si dacă n-ai fi fost și umilit
N-ai fi știut ce-nseamnă
umilința
Și dacă nu erai chiar pălmuit
Nu-nțelegeai ce-nseamnă pocăința

Iar dacă n-ai fi fost și tu-n cuptor
N-ai fi-nțeles ce e durerea
Și nici n-ai fi sărit în ajutor
Căci nu ai fi știut ce-i mîngîierea

Și dacă n-ai fi fost batjocorit
N-ai fi știut să spui o vorbă bună
Nici nu l-ai fi-nțeles pe cel lovit
Ce plînge-ncetișor sub clar de luna

De n-ai fi fost de atîtea ori lipsit
Lăsat în frig și fară de mîncare
N-ai fi știut cum e sa fi-njosit
Nici să oferi celui rănit o floare

Să treci prin toate te-a îngăduit
Stapînul în atîția ani de viață
Ca să-nțelegi cum e să fii smerit
Disprețuit și chiar scuipat în fața

Prin toate acestea Domnul a trecut
Cît timp a fost în trup de muritor
Și chiar de moarte parte a avut
Dar a răbdat și-a fost biruitor