Suntem Virtuoşi vreodată?

Suntem Virtuoşi vreodată?
Avem Har Dumnezeiesc?
Ne e Viaţa înzestrată
Cu măcar un “Te Iubesc”?

Am făcut, aşa, vreun Bine
Cu un Gest de Cavaler?
Am dat haine, ca să-Aline
Vreun Om prins de vânt şi ger?

Am hrănit, cumva, vreodată,
Un Copil pierdut pe străzi?
Am plâns sărăcia toată
De prin case şi ogrăzi?

Ne-am Rugat apoi la Domnul
Să le dea vreun Ajutor?
Ne-a furat în Pace, Somnul,
Visând Raiul Tuturor?

Atunci, Sfinte, fă Minune
Cu oricare dintre noi,
Transformând în Lucruri Bune,
Traiul nostru de Apoi,

Liniştind cu-a TA Blândeţe
Orice Suflet zbuciumat!
Ia-ne doza de tristeţe,
Și ne-o du la “reciclat”!