Cărarea lansată către Tine Doamne
Am încercat s-o urc cu paşi semeţi!
Iscusinţa credeam că va face din mine
Un om ce cunoaşte al cerului porţi;

În fulgerarea luptelor străbune;
Cuprins eram mergând înspre Damasc,
Purtând scrisori de la preoţi cu mine
Să pun voiam creştinii Tăi în teasc!

În loc să merg cu pâine şi smochine
Să duc la cei care cu greu trăiau,
Eu le duceam durere şi suspine
Din cauza mea adesea sufereau!

Eu învăţasem legea şi cu tora,
Lângă Gamaliel, un învăţat,
Iar pentru mine, a fost Aurora
A unei dimineţi ce m-a lansat.

Tu mai văzut, cu râvna mea firească
Şi mai ales să Te urmez o Doamne,
Înspre Damasc când slava Ta cerească
Mi s-a ivit, m-am zguduit în mine.

Mi-ai arătat atunci neprihănirea
În care umblă fii Tăi cereşti,
Şi-am înţeles, c-aceasta mi-e trezirea!
Să mă ridic la viaţa mea de obşti.

Lumina străvezie; Schimbă totul,
În viaţa mea supusă putrezirii!
Iar Duhul mi-l atinse Salvatorul
Şi m-a făcut unealta nemuririi!

De fulgerări îmi tremura fiinţa,
Când m-am trezit căci fost-am rătăcit!
Crezând că lupt să-Ţi împlinesc dorinţa,
Dar eu, am dărâmat ce Tu-ai zidit.

Duioasa Ta privire ne-mplinită
Când mă vede-ai luptând cu pumnu-n vânt,
Fiinţa Ta de mine-a fost mâhnită.
Căci nu Te-am cunoscut după Cuvânt.

-Părinte: Îmi asum acum mustrarea,
Aş vrea să-ntorc eu timpul înapoi!
Îndură-Te şi lasă-Ţi îndurarea
Să pot urca şi eu pe drumuri noi !

Aşa porni-ta Pavel, pe cărare,
Fiind el transformat de Dumnezeu,
Vestea pe Domnul în a lui umblare
Înaintând pe drum, de şi-a fost greu.

Iar noi avem acum în Cartea sfântă
Dovezi cum Pavel s-a-ntâlnit cu Domnul.
Ne-a lăsat sfaturi pentru-o cale dreaptă
Ca să-l putem vedea pe Salvatorul.

07.10.2008