1
În tăcere se adună
Mii săgeți cu al lor venin
Voi râmâne în picioare
Voi putea să lupt deplin?

În tăcere se adună
Cete de amoniți, în zare
Voi putea să înalț zidul
Vremilor biruitoare?

Căci mă clatin ca o frunză
În bătaia unui vânt;
Voi fi gata să iau premiul
Alergării pe pământ?

Căci precum e ploaia rece
Mă simt slab și ades pribeag:
Tot privind spre cer cu ochii
Așteptând Stăpânul Drag!

2
În tăcere se adună
Nori, ades pe chipul meu:
Voi putea să birui toate!
Voi ști drept s-alerg mereu!

Căci Acel ce-mi dă tărie
Nu e om, ci-I Dumnezeu!
EL mă umple cu iubire
Și-mi dă Duh din Duhul Său!

Biruințele lui David