Trăiește Dumnezeu!
(Ps 107 )

O, de ar lăuda toți ( v: 8)
Pe Domnul Dumnezeu,
Minuni și bunătate
Arată El mereu!

În marea'I bunătate (v: 2)
El i'a răscumpărat,
Deplină izbăvire
La oameni El le'a dat.

Umblând doar prin pustie( v: 4)
Ei pribegeau cu toți
Pe căi mai neumblate,
Departe de cetăți.

Și sufereau de foame, (v: 5)
Sufletu 'n ei tânjea,
Iar setea lor cea mare
Mai mult îi depărta.

Chiar de erau în lipsuri
Prin viața lor mereu
Trăiau cu toți de parcă
Murise Dumnezeu!

Uitaseră că'I veșnic
Că Domnul a 'nviat
Că El știa pustia
Pe unde au umblat?

Aflați în strâmtorare (v: 6)
La Domnul au strigat,
Și 'ndată izbăvire
De'orice necaz le'a dat.

Din marginile lumii (v: 3)
I'a strâns atunci pe toți,
Le'a dat călăuzire (v: 7)
S 'ajungă în cetăți.

Setea din a lor suflet( v: 9)
Flămând și însetat
Cu bunătăți umplându'l
Le'a potolit îndat'.

O, de ar lăuda toți ( v: 8)
Pe Domnul Dumnezeu,
Căci mare bunătate
Arată El mereu!

Alții în întuneric, ( v: 10)
Legați cu fiare reci
Ședeau în umbra morții
Trăind așa pe veci.

Sfatul Celui Preaînalt (v: 11)
Ei au nesocotit
Și față de Cuvântu 'I
Mereu s'au răzvrătit.

Departe de Lumină,
Prin viața lor mereu
Și ei trăiau de parcă
Murise Dumnezeu!

Atunci prin suferințe ( v: 12)
Inima le'a smerit,
Erau căzuți, dar nimeni
S'ajute n' a venit.

Ajunși în strâmtorare( v: 13)
La Domnul au strigat,
Căci El trăiește pururi!
Și ajutor le'a dat.

I'a scos din întuneric ( v: 14)
A rupt tot ce'i lega,
I'a scos din umbra morții
În bunătatea Sa.

Porțile de aramă ( v: 16)
Le 'a sfărâmat, prin har
Rupând orice zăvoare
Să fie liberi iar.

O, de ar lăuda toți ( v: 15)
Pe Domnul Dumnezeu,
Căci mare bunătate
Arată El mereu!

Purtarea vinovată, ( v: 17)
A lor nelegiuiri
Le'a adus totdeauna
Numai nenorociri.

Nebuni! Trăiau viața
De parcă Dumnezeu
Murise! Dar El știe
Purtarea lor mereu!

De orice hrană bună ( v: 18)
Sufletul dezgustat
Lângă porțile morții
Deodată s'a aflat.

Ajunși în strâmtorare ( v: 19)
Spre Domnul au strigat,
Și din a lor necazuri
El i'a eliberat.

El a trimis Cuvântul ( v: 20)
Ce i'a tămăduit
De groapă să îi scape,
Prin El i'a izbăvit.

O, de ar lăuda toți ( v: 21)
Pe Domnul Dumnezeu,
Căci mare bunătate
Arată El mereu!

Oricine să vestească ( v: 22)
Harul lucrării Lui,
Și jertfa mulțumirii
S'o dea doar Domnului.

În mijloc de adâncuri
El a făcut minuni, ( v: 24)
Tot El în încercare
A potolit furtuni. (v: 29)

Căci toată iscusința ( v: 27)
Zadarnică'i mereu
Căci izbăvirea vine
Deplin prin Dumnezeu.

El liniște aduce, (v: 29)
Și la liman dorit ( v: 30)
Doar Domnul poate duce
Pe cel ce'i izbăvit.

O, de ar lăuda toți ( v: 31)
Pe Domnul Dumnezeu,
Căci mare bunătate
Arată El mereu!

Pe oameni din pustie,
Din întuneric gros,
Chiar de la poarta morții
I'a scos Isus Hristos.

În chinuri și batjocuri
A murit Dumnezeu!
Prin har a gustat moartea
În locul tău și 'al meu.

Dar a 'nviat căci Tatăl
A primit Prețul dat:
Hristos zdrobit pe cruce
Pentru orice păcat.

S'aducem mulțumirea
Ca jertfă ne'ncetat
Toți să' I vestim lucrarea
Prin care ne'a salvat!

Și plini de bucurie
Să'L lăudăm mereu
Să spunem tuturora:
Trăiește Dumnezeu!

Să'L înălțăm oriunde,
Să spunem orișicui
Să ia mereu aminte ( v: 43)
La bunătatea Lui!

Dacă prin viața noastră
Trăim ca El mereu,
Toți cei din jur vor spune:
Trăiește Dumnezeu!