Azi îți scriu Ție, Domnul meu
Eu sunt mică, slabă și rănită
Agitată de prea multă forfotă
Prea puțini aleargă la Tine

Și prea mulți spre cei lumesc
Lumea cu toții o știm
Este plină de ispită
Și mult prea mult păcat

Casa Ta cu toții o știm
Chiar și cei lumești o văd în treacăt
Și zic din mers, aceasta este biserică de pocăiți
Da, pocăiți... dar prea puțin știu ce înseamnă cu adevărat cuvântul... pocăit

Cuvântul Tău cu toții îl auzim
Și mulți chiar îl știu și îl batjocoresc
Dar prea puțini știu că este drumul către cer către paradisul Tău

Atâta plictiseală în biserică
Abia se așteaptă să se termine programul
Și vai, să nu se depășească minutul
Totul să se termine la fix

Pe calea îngustă, sunt multe dureri, suferințe, necazuri, strâmtorări...
De aceea cei mai mulți o aleg pe cea largă, căci pe ea nu este multă suferință, totul este bine, puțină luptă, totul este ok...

Frații poartă măști, își vorbesc prin față într-un fel și pe la spate în altul
O! Doamne Isuse, până când, până când atâta fățărnicie
Lingușeală și câte și mai câte în ascuns

Viața mea aproape de Tine
Este tot ceea ce am visat
Paradisul mult visat
În Tine eu am găsit totul... tot, tot ce nu am putut găsi pe acest pământ. Tu ești singura mea fericire.