Pentru ce trăiești, creștine, azi pe-acest pământ străin?
Cauți tu comoara vie sau un umblet de pelin?
Ți-ndrepți ochii către slavă, spre al cerului liman,
Ori alergi după deșarte, visuri stinse-n vânt și-n van?

Ai tu haina lui Hristos, albă, sfântă, strălucind,
Ori o porți doar pentru formă, ochii lumii amăgind?
Viața ta să fie martor, căci prin ea se va cunoaște
Dacă ești al Domnului, prin credință și prin fapte.

Ai tu dragostea curată, jertfitoare, adevărată,
Sau e doar un vânt ușor, fără rod și fără faptă?
Dă o mângâiere dulce, fă lumină-n noaptea grea,
Căci iubirea ta arată cine ești și viața ta.

Ai tu pacea cea divină, coborâtă din etern,
Ori te lași purtat de lume, prins de val și de infern?
Domnul dă odihnă dulce celor ce L-au cunoscut,
Și îi poartă către slavă, spre un viitor plăcut.

Pentru ce trăiești, creștine, suflet drag, iubit de El?
Vei păși pe calea strâmtă sau vei rătăci în fel?
Alege astăzi viața, harul sfânt, nemărginit,
Numai lângă El găsești viitorul fericit.

Amin.