Cuvântarea de pe munte
Împresurat de mulțimi multe
De sărmani ori întristați
De necăjiți și-mpovărați
Ce se voiau de greu scăpați
Isus cu-ai săi urca pe munte
S-au așezat toți treisprezece
Pe scaune improvizate
Pietre tocite ținând rece
Înconjurați de mulți din sate
Supuși la greu și nedreptate
Cu urechile deschise
Să prindă din zbor cuvinte
Iisus tuturor vorbise
Ca un frate sau părinte
Să-nțeleagă dinainte
Vorbe-alese vorbe sfinte! ! ...
El vorbea tare-n putere
Chiar și-n pilde să-nțeleagă
Sus pe munte nu le cere
Decât vorba lui s-o creadă
I-a privit în ochi pe rând
Și-a deschis gura zicând:
-Ferice de cei slabi în duh
Că a lor e-mpărăția
Că le va da din din al său Duh
Și-i înalță-n cer Mesia
Ferice de cei ce plâng acum
Că-i voi lua și mângâia
Și le pregătesc un drum
Spre împărăția Mea
Ferice de cei ce-s blânzi
Așa-i mângâia Cuvântul
Ei vor fi de rele-ascunși
Și vor moșteni pământul
Ferice de flămânzii de dreptate
Și tare-nsetați după ea
Că ei se vor sătura
De toată dreptatea Sa
Ferice de-acei convivi
Ce se-arată milostivi
Multă milă-n acea zi
De la ceruri vor primi
Ferice de cei cu inima curată
Care lumii nu se-arată
Căci Îl vor vedea pe Tată
Sus pe tron în cerul Său
Minunatul DUMNEZEU! !
Și pe Mielul fără pată.
Fericiți sunt cei ce-mpacă
Pe acei ce se rătăcesc
Și doar pace vor să facă
Fiindcă pacea săvârșesc
Aceștia vor numai pace
În tot neamul omenesc
Și-au primit din harul Său
Fi-vor numiți fii ai Lui Dumnezeu
Cei ce pentru al Meu Nume
Insultați veți fi de lume
Insultați și înjosiți
Și de cei mari prigoniți
Să săltați de bucurie
Cu-o nădejde foarte vie
Fiindc-au prigonit prorocii
Dar nu vă las în voia sorții
Prorocii trimiși în lume
M-au prigonit și pe Mine
Cuvântul lui Dumnezeu
Și-au făcut mult rău nu bine
Căci în Mine-i Tatăl meu
Care-n ceruri vă așteaptă
Printr-o jertfă necurmată
Iisus împacă omenirea
Ce pe pământ greu se cuprinde
Cu-ntreagă DUMNEZEIREA
Când către cer mâinile-ntinde
Blându Ioan
21.08. 2025.
P. S.
Toate facă-se așa
Ca-n planul Lui YEHOVA
Asta-i rugăciunea mea
Și dorința de-a ierta