M-am dus să caut un răspuns

M-am dus să caut un răspuns
La stânca cea din vale,
La miile de întrebări
Venite-n a mea cale.

M-am strecurat încetișor
Să prind apus de soare
Să cer de-acolo doar un semn,
Să văd o-ncurajare

M-am dus spre ceruri să privesc
Spre bolta cea senină
Din stele să zăresc un drum,
O cale, o lumină...

Și m-am trezit apoi umblând
Spre lumea părăsită
Și n-am găsit măcar un om
Să stea de vorb-o clipă. .

Si-am alergat apoi spre munți
Ecoul să-mi aud,
Să caut drumul cel pierdut,
Spre-o țintă să apuc.

Și n-am găsit nici o secundă
Pe cineva să mă aline
Căci tot pustiu, lipsit de farmec
O lume, o pustie. .

Și am trecut tot mai departe
Târziu în ceas de noapte
Un glas mi-a să mă opresc
Și să mă uit în față

Și m-am trezit la poala Crucii
Pe dealul din Golgota
Și acolo te-am văzut Isus
În Via Dolorosa. .

Văzut-am ochii tăi de sticlă
Cum străluceau de bunătate
Și mă priveau așa duios
Chemandu-mă în noapte

Văzut-am chipul Tău firav
Străpuns tot în chirioane
Cum îmi spunea: " Copile drag,
Eu sunt a ta scăpare.

Cu Mine poți vorbi oricând
În glas de rugăciune,
Ascult susurul inimii
Când nu mai este nimeni."

Și-am înțeles că doar o Cruce
Mă poate înțelege
Și-oricât de multe m-ar Străpunge
Ducând-o le pot trece.

O, miile le întrebări
Ascunse prin țesuturi!
Acolo au văzut un sens,
Acolo și răspunsuri...

Amin.