Copiii rebeli

În zilele noastre sunt mulți copii rebeli
Îți dai seama după țipătul cu decibeli,
Când îi auzi cum bombănesc,
După felul cum îndrăznesc

Să răspundă adesea răspicat
Când părinții i-au întrebat
De unde vin, sau, ce au făcut...
Unii răspund în mod neplăcut.

Lasă-mă în pace, ce te interesează?
Astea sunt cuvinte ce le adresează
Celor ce cu grijă i-au crescut
Și i-au educat cât au putut.

Această formă de rebeliune
O au unii în adolescență,
Iar părinții cer în rugăciune
Pentru copii, trăire-n inocență.

Nu doar ușa-n față ți-o trăntesc,
Dar și cu vorba te dezamăgesc,
Se cred mari, că ei știu tot
Zicând, , nu te mai suport ",

Nu le place să le vorbești
Din scriptură să le povestești,
Că ei sunt ca butoiul încins
Și explodează din adins.

Și atunci ce poți să faci?
Taci... , și-n odăiță te retragi
Cerând ajutor de sus,
Domnului nostru Isus,

Care poate să se implice
Ca viața, copilul să și-o dedice
Într-un mod plăcut și respectos,
Părinților, dar mai degrabă Lui Hristos.

Unii copii sunt rebeli câteva luni,
Iar alții mai mult... , câțiva ani buni... .
Sunt adulți rebeli în timpul căsniciei,
Decât așa, mai bine-n timpul copilăriei

Că superi doar pe mama și pe tata,
Nu dezbini familia întreagă... ,
Dar bine ar fi să nu fie nicicând rebeliune,
Ci o trăire sfântă-n armonie și în rugăciune.

O familie bine închegată,
De Domnul binecuvântată
Cu copii care stau în ascultare
Fără să ridice semne de întrebare.
Amin