Cântarea cântărilor mele (Cap 7)

"Ce frumos îți e piciorul (7:1)
Când e încălțat
Cu a ta încălțăminte,
Fată de-mpărat!

Coapsa ta-i ca lănțișorul (7:1)
Frumos rotunjit,
E lucrarea mâinii unui
Meșter iscusit.

Pântecul e ca paharul, (7:2)
E rotund și plin,
Nu lipsește niciodatâ
Cel mai ales vin.

Întreg trupul e ca snopul (7:2)
În taină legat
Cu crini albi, culeși din straturi
E înconjurat.

Gâtul tău e turn de fildeș (7:4)
Ochii, iazuri vii
Capul, cum este Carmelul (7:5)
Perii purpurii.

Purpură împărătească-i (7:5)
Capul tău privit
Chiar și-un împărat de plete
Ar fi-nlănțuit."

"Ce frumoasă și plăcută (7:6)
Ești iubita Mea!
Între desfătări, ca tine
Nu e nimenea.

Ai statura ca finicul (7:7)
Și Mă voi urca
S-apuc fiecare creangă
A o cerceta.

Cum sunt strugurii în vie (7:7)
Vor fi sânii tăi,
Iar suflarea ta-i ca mărul
Adunat din văi.

Ca răspuns la dezmierdări (7:9)
Gura-ți toarnă vin
Și ne-alunecă pe buze
Când noi adormim."

"Spun acum cu bucurie: (7:10)
Eu sunt doar a Lui
El dorește doar de mine
Sunt Mireasa Lui!

Hai, Iubitule! Hai, vino! (7:11)
Pe câmp să ieșim
Să rămânem noaptea-n sate
Să ne odihnim.

Dis de dimineață mergem (7:12)
Via să vedem
Rodia de-i înflorită
Muguri dacă-avem.

Roade noi și vechi și bune (7:13)
Și dragostea mea
Le-am păstrat doar pentru Tine
Când ne vom vedea."