Am păcătuit, o, Tată sfinte,
Și nu găsesc nicicând cuvânt,
Să-Ți spun ce simt în piept fierbinte,
Când mă privesc căzut în pământ.

Mi-e inima zdrobită-n mine,
Cu lacrimile mele, fără glas,
Căci am trăit departe de tine,
Și-am rătăcit cu-al morții pas.

Dar Tu, din cer, cu milă mare,
M-ai așteptat cu dor nemăsurat,
Și-ai pus în inima mea iertare,
Când eu strigam: „Sunt vinovat!”

Nu jertfă vrei, ci-n inimă credință,
Un duh zdrobit, curat, smerit,
Asta aduc la cruce, a mea pocăință,
Căci de păcat am fost murdărit.

Primește-mă, Părinte-al îndurări,
Și spală-mă în sângele sfânt,
Să fiu din nou în harul cercetări,
Un fiu iertat, călăuzit de Cuvânt.