Toamnă mângâioasă,
Ce-mi părui frumoasă
În straie de dar
Și frunze-n umbrar...

Adă când tu vii
Rugăciuni târzii
Și adă dorință
Pentru pocăință

Că omu-i pribeag
De lume îi drag
Și n-are iubire
Pentru orișicine

N-are bunătate
Cum scrie-n SCRIPTURĂ
Și n-are nici milă
Ci-i robit de ură...

Cum Hristos Măritul
Cel Drag, Răstignitul
Avu pentru lume
Dându-și al său Nume

Căci iubindu-l mult
Omul cel de lut;
Pe cruce sui
Și mult pătimi

Ca omul pribeag
Să îi fie drag
Și ca prin dreptate
Să îi facă parte

Loc în Cerul Sfânt
Cum nu-i pe pământ...

Toamnă mângâioasă
Te-oi picta frumoasă
De-ai s-aduci cu tine
Juruinți preapline

De vise și flori
Oameni rugători
Cu dragoste vie
Care să rămâie

De-aprigă dorință
Pentru pocăință...


Biruințele lui David