Pe cei ce ți-au vestit Cuvântul
Îi vezi mai mari și însemnați
Dar și pe ei îi bate vântul
Și pot fi-n viață clătinați

Să-i amintești în rugăciune,
Că-s oameni pe pământ și ei
Iar de necaz, se poate spune,
Nu sunt scutiți, chiar dacă vrei

La unii vine încercarea
Prin boli sau alte slăbiciuni,
De-aceea repet îndemnarea
Să îi susții cu rugăciuni

Cât încă îi mai ai în viață,
Privește-atent la traiul lor
Nădejdea lor nu-i o speranță
În omul simplu, muritor

Ei azi nădăjduiesc în Domnul
Și-n El credința le e tare
Pe noi să nu ne prindă somnul
Credinței lor să dăm urmare

Dac-or pleca din astă viață
Chemați de Domnul la odihnă
Tu meditează-acum și-nvață
Cum să ajungi și tu la tihnă

Sunt lucruri de făcut acum
Să ne-amintim de cei mai mari
Cât încă sunt pe-al vieții drum
Prin rugăciuni să-i ținem tari

La traiul lor să fim atenți
Să învățăm ce-i bun și sfânt
Că suntem frați, nu concurenți
Dacă noi credem în Cuvânt

Să crească-n inimă credința,
Pășind pe Calea lui Hristos
În El să avem biruința
Finalul vieții glorios