GÂNDURI ÎNTORTOCHEATE
Oprire pentru o clipă eu mi-am permis acum,
Căci praful se alege, rămâne numai scrum,
Tic-tac se duce viața, dar numai viețuim,
Uităm că suntem oameni, uităm ca să iubim.

Dragostea închisă în albastrul ceasului stricat,
E doar un fenomen, dar nu-i de ignorat,
Uitare se așterne și sufletul pălește,
Căci omul nu trăiește, decât dacă iubește.

Eu vreau în veșnicie, acum mă furișez,
Nu știu cum este bine, dragostea să eliberez
Sau să repar doar ceasul, nu e de mult stricat,
Căci praf nu e depus pe limbile ce au stat.

M-afund în gânduri multe, oprire necesară,
Tic-tac se duce timpul și viața mea doar zboară,
În veșnicie vreau, uitare-i pe pământ,
Aici e praf și rele, în cer totul e sfânt.
Emilia Dinescu