În tăcere se adună
Norii grei pe chipul meu
Voi putea să întâmpin, colbul
Supărărilor mereu?

Voi putea să duc pe umeri
Jugul judecății strâmbe?
Și să beau paharul urii
Ce Vrăjmașul mi-l tot umple?

Dup-un timp de nepăsare
La încercări, neprimitor;
Voi îngădui săgeata
Arcului necruțător?

Voi îmbrățișa urcușul
Luptelor neînduplecate?
Voi iubi oare tăișul
Vorbelor nemăsurate?

Dup-o vreme de ațipire
La strigări, nesimțitor;
Voi putea să strâng balsamul
De DUH SFÂNT nemuritor?

De aceea îmi pun ființa
Bunătatea-ȚI să aleagă
Și astfel voi primi în totul
Tot ce-n planul Tău, mă leagă!

Dup-o stare de trăire
În furtuni, biruitor
Acosta-voi lângă DOMNUL
EL mi-e Țărmul Salvator!

Biruințele lui David