Nu alerg, nu caut, nu râvnesc
Toate trec ca frunza scuturată;
Adăpat de -al LUI izvor ceresc
Nu-mi va mai fi sete, niciodată!

Nu privesc, nu judec, nu urăsc
Toate zilele se trec, totuna;
Îndemnat de cugetu-mi, trăiesc
Ca la capăt să primesc cununa!

Nu arunc, nu amăgesc, nu mint
Toate trec, ca ziua înnourată;
Rod îmbelșugat voi să găsesc
Din sămânța mie aruncată!

Nu rănesc, nu jindui, nu cârtesc
Toate trec, ca floarea spulberată;
Mântuit, de TATĂL meu ceresc
Moartea n-o simți-voi niciodată!

Biruințele lui David