Pădurile dorm, răstignite pe cruci
Nici nu știi, nici nu vezi, pe unde să apuci…
Tăceri de mormânt și liniștea grea,
Apasă pe timpul, ce ia tot ce vrea….
Pădurile dorm pe umerilor lor,
Ca somnul acesta să fie ușor
Un freamăt se-aude… e vântul hoinar,
Tăcerea mă strânge, nu e-n zadar!
Pădurile dorm pe brațe întinse,
Când îngerii vin să fie cuprinse
Lumina lină să cadă ușor
Să aline tăcerea și ultimul dor…
În memoriam Tatălui meu
autor Camelia Cristea