În tăcere se adună
Nori pustii pe chipul meu
Voi ști oare să întâmpin
Încercările mereu?

Dup-o viață furtunoasă
La dureri nepăsător;
Voi putea sa lupt cu firea
Omului cel muritor?

Voi avea blândețea dulce
A Hristosului în patimi?
Voi primi cu drag nuia
Prigonirilor, cu lacrimi?

Voi primi-o cu răbdare
Judecata cea nedreaptă?
Și-oi păși senin, înainte
Prin a lumii neagră zloată?

Lepra lui Naaman cea aspră
Voi purta-o în tăcere?
Voi privi drept neputința
Ca pe-un dar, o mângâiere?
*** *** *** *** *** *** ***
Dar... Știu bine și sunt sigur
Că oricât aș vrea să lupt
Fără Brațul Celui Tare
Pe vecie sunt pierdut

Blând, cu a vocii TALE strajă
Voi avea, orice putere
Ca în suferinți și lupte
Să primesc orice durere

Și chiar dacă încercarea
Neînduplecată fie
Voi întîmpina-o sincer
Cu Credință și tărie!


Biruințele lui David