Ca femeia păcătoasă


Ca femeia păcătoasă,
Vin și eu la Tine, Doamne,
Și Te rog cu umilință,
Cu-al meu vas de lacrimi plin,
Plin de dor și de pocăință.
Nu am mir în mână, nu,
N-am cununi de slavă-n frunte,
Am doar inima zdrobită
Și suspine fără nume.

Când mi-e inima zdrobită
Și n-am nici o putere,
Mă aplec în rugăciune,
Strig din valea de durere.
Glasul meu abia răsuflă,
Dar Tu știi ce port în piept.
Tu ești Domn și mă ridici
Cu iubirea-Ți ce-o aștept.

Nu mai am nici o tărie,
Nu mai pot nici a Te striga,
Și suspinul mi-e în piept —
Tu cunoști durerea mea.

Vrea vrăjmașul să doboare
Tot ce-ai zidit în viața mea.
Sufletul ar vrea să-l sape,
Să mă smulgă din lucrarea Ta.
Dar Isuse, Tu ești Stâncă,
Tu ești Duhul cel ceresc.
Chiar când valuri vin și trec,
Doar cu Tine biruiesc.