Ferice de morții care mor în Domnul

Se duc oamenii de bine,
Cei ce au stat Doamne lângă Tine,
Ce au stat la dispoziția Ta
Pe genunchi, chiar dacă lupta a fost grea.

Pleacă cei ce în rugă au mijlocit
Pentru poporul care este obosit...
Căci poporul stă acum în nepăsare
Pentru ce va fi, parcă nu-l mai doare...

Fecioarele parcă sunt în ațipire
Și le este greu să aștepte a Ta venire...
Ferice e de acela care se pregătește
De acela ce pe Domnul în rugă Îl slăvește,

Ferice e de acela ce stă în spărtură
Se roagă, postește, își trage de la gură
Să împartă cu aceia care lipsă duc,
Ferice e de aceia ce jertfa curată o aduc.

Ferice de cei ce se pregătesc pentru vecie
În care nu există trufie și mândrie,
Ferice de cei ce pe Domnul cu drag așteaptă,
Aceia cu siguranță vor primi răsplată.

Ferice de cei care își zidesc Casa sus,
Ferice de cei ce așteaptă pe Mirele Isus,
Pe aceia nici groaza morții nu îi înspăimântă,
Ei știu că nu vor avea o soartă cruntă...

Ferice de morții care mor in Domnul
De cei ce L-au urmat pe Salvatorul,
Că în cele din urmă se vor odihni
Și faptele lor îi urmează pe dânșii,

Căci nimic nu rămâne nerăsplătit
Din partea Aceluia căruia I-au slujit...
Din urmă îi privim și-i admirăm,
Haideți și noi înșine să ne cercetăm,

Că începutul nostru în pocăință a fost bun,
Dar ce spune Domnul despre noi acum?
Cum este pe cale a noastră înaintare?
Sau ne-am oprit, suntem în nepăsare?

Mai simți fiorul Duhului Sfânt în odăiță?
Mai vii cu lacrimi multe și căință?
Mai toarnă Domnul și astăzi putere-n vas?
Sau te-ai retras, faci un popas?

Amintește-ți de ai noștri înaintași
Cum urmau pe Domnul ca niște fruntași,
Chiar și când au dat de greu
L-au urmat cu drag pe bunul Dumnezeu,

Ei au plecat în veșnicie, dar ne așteaptă... ,
Vrem și noi și ei, toți, să primim răsplată,
Noi încă mai avem harul de a ne pregăti
Însă nu știm când timpul nostru s-a sfârși.

Acum, frați, surori, pe toți vă îndemn
Haideți să strângem în vase untdelemn,
Nu știm plecarea noastră când va fi
De aceea să ne pregătim pentru veșnicii.
Amin