Psalmul 112

Lăudați pe Domnul nostru, fiecare!
Ferice este omul ce se teme
De Dumnezeu, având plăcere mare
Pentru a Lui porunci în orice vreme

Puternică-i va fi sămânța-întruna
Pe-acest pământ oriunde-n lung și-n lat. .
Un neam neprihănit întotdeauna
Va fi de Domnul binecuvântat

În casa lui el are bogăție
Din toate nici belșugul nu lipsește
Pentru că Domnul e a lui tărie
Neprihănirea-i veșnic dăinuiește

Lumina-n întuneric îi răsare
Celui fără prihană și-nțelept
El este milostiv cu fiecare
Îndurător și totdeauna drept

Ce bine-i merge. . fiindcă milă face
Împrumutând pe altul dovedește
Că a lui fapte. săvârșite-n pace
După dreptate și le rânduiește!

Nicicând el nu se clatină-n probleme. .
Cel sfânt, în pomeniri sfârșit nu are
Vești rele când apar el nu se teme
Căci inima e-n Domnu-încrezătoare

Iar inima îi este liniștită
Că-i mângăiată. . nicio teamă n-are
Pân' ce dorința-și vede împlinită
Față de-a lui potrivnici ce-i mai are

Însă milostivirea celui darnic
Ce pe lipsit hrănește și încalță,
Va ține-n veci și nu va trece grabnic
Iar capul lui cu slavă i se-nalță

Cel rău văzând aceasta se topește
Căci multe gânduri negre ard mocnite
Se mânie amar, din dinți scrâșnește. .
Cei răi rămân cu pofte neîmplinite

07/19/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona