Motto: Psalmul 80:7 Ridică-ne, Dumnezeul oștirilor! Fă să strălucească Faţa Ta și vom fi scăpaţi!

Ridică-ne, o, Doamne, al cerurilor plin,
Din pulberea tăcerii și-al lutului suspin.
Pustiu ne este drumul, și jarul ni s-a stins,
Ne înconjoară umbra, și noaptea s-a întins.

Vrem Fața Ta să ardă, o flacără din zori,
Să curgă peste țară ca roua peste flori.
Căci doar a Ta lumină, ne poate da viață
Și glasul Tău să curme tot răul ce ne-nhață.

Pășim prin vânt și teamă, cu pașii obosiți,
Străjeri fără cetate, de griji învăluiți.
Pe tâmplele credinței s-a așternut tăcerea,
Și numai haru-Ți mare ne mai aduce vrerea.

O, Doamne Prea Înalte, oștiri de foc Te cântă —
Din tronul slavei Tale coboară slava sfântă.
Fii zid în vremea nopții, fă cale în pustiu,
Să nu pierim departe de-al Tău Cuvânt ce-i viu.

Când strălucește Fața ce marea o supune,
Se rupe jugul firii și lanțul de rușine.
O clipă din privirea-Ți e zi de primăvară,
Și inima de piatră se face iar comoară.

Atinge-ne cu raza cerească și curată,
Și fă să fim o vie cu rod de nestemată.
Revarsă-n noi iubire, speranță și lumină,
Și vom trăi prin Tine, iertați de orice vină!

Și-Ți vom cânta cântarea cu inimi renăscute,
Ne vom pleca sub cruce cu frunțile tăcute.
Din haos și durere ne-ai ridicat prin har
Slăvit să fii de-a pururi, o, Rege milenar!

Dany Căpătan