Sub cruce nu m-am așteptat
Ca să găsesc durerea,
Doar sub cruce am aflat
Ce dulce-i mângâierea.

La început eu m-am gândit:
Sub cruce-i numai bine,
Dar imediat au năvălit
Amaruri și suspine.

Am fost mușcat de un gând străin
Ca să mă las de cruce,
Dar nicăieri n-am mai găsit
Un har atât de dulce.

De multe ori eu am căzut
Sub cruce și povară,
Și mulți prieteni m-au văzut
Și-au zis în sinea lor: „Să piară.”

Însângerat și părăsit
Mergeam cu crucea-n spate,
Cu biciul limbii m-a lovit
Acela care zici că-i frate.

Ușor eu m-am obișnuit
Cu crucea și ocara,
Că Domnul vieții, zi de zi,
Îmi duce El povara.

Sub cruce am descoperit
C-acolo mi-e tăria,
Sub cruce eu le-am dăruit
Vrăjmașilor iubirea.

Și într-o zi, sus pe Calvar,
Voi termina durerea,
Așteptând mărețul har
Să vină învierea.