Pe temelia cea mai valoroasă-
-Cristos cu perla-I ce e-Mpărăția-,
Noi să zidim metale prețioase,
Căci focul arde toată schelăria!

Când dăruim, să-I dăm lui Dumnezeu!
Discret, cu milă, nu de "ochii lumii",
Să nu ne etalăm firescul "eu"!
În cămăruță-i lupta rugăciunii!

Dacă-I slujești, s-o faci cu umilință,
Un rob nevrednic-tu- să te socoți,
N-aștepta premii, azi, doar biruință,
Să te oprești numai când nu mai poți.

De vei împărtăși cristicul Har,
Să fii doar sol, să nu te crezi stăpân!
Când doar administrezi cerescul dar,
Creștini reali în urma ta rămân!

De scrii despre lucrarea Domnului,
Precum în viața ta s-a împlinit,
Să nu "împodobești" minunea Lui,
Doar adevărul fi-va răsplătit!

O, nu zidi fân, paie, trestie,
Respinge strategiile firești,
De vrei "platini" pentru Împărăție,
Tu roagă-te s-aduni doar snopi cerești!

Și doar de-arunci sămânța ta plângând,
(Căci ai arat printre pietre și spini),
Tu vei culege snopii tăi cântând:
Îngerii ard neghină, mărăcini!

Credința-i aurul din temelie
Și de pe străzi, sus, în Sionul Sfânt,
Căința-e argint din vistierie,
Perle eterne-s lacrimile-n vânt!

Craiova, 13-07-2025