De ți-ai mântui viața
Din a lumii nepăsare
Și-ai fugi, cu pașii repezi
De-ale ei minciuni amare!

De-ai privi, măcar o clipă
Unde drumul tău te poartă
Numai patimi și risipă
Numai temere... și zloată

De-ai pricepe că tainul
Amăgirilor e-o lume
Care naște simplu chinul
Fără sens și fără nume...

Socotindu-ți a ta viață
De demult, din vremi uitate
Pari străină de iubire
Și aproape-n tot... de moarte.

Lasă lumea, vino astăzi
Intră în casa cea frumoasa
Ce-i Biserică iubită
Și Mireasă glorioasă!

Și apoi vedea-vei totul
Cum un sens deplin îsi are
Înviind din apa dulce
De botez și sărbătoare!

***. ***. ***. ***. ***. ***. ***
De ți-ai mântui viața
Suflet drag, suflet iubit
Ai primi în dar cununa
Celui Viu ce-a pătimit!