Dac-adesea cerul vieții
Ți se pare înnorat
Lasă tot ce-i sortit morții
Și te află - ngenuncheat

Vezi daca acea-ntristare
Este de la Dumnezeu
Și te-ntreabă dacă-i oare
Spre o pocăință mare

Sau e doar tristețea feței
Ce ne-o facem singuri noi
Din atâtea griji deșarte
Din nimic, ne strângem ploi

Nu avem nici când destulul
Inima se-ngrijorează
Ce-o să facem de seninul
Mâine nu o mai fi prin preajmă?

Și așa în neputință
Cerul vieții-i tot mai sur
Și uităm de pocăință
Credința se face scrum

Dumnezeu ne cere astăzi
O -ntristare adevărată
Pentru -a noastre greșuri multe
Ce se tot strâng laolaltă

Să venim astăzi la Domnul
Ca sa învățăm smerirea
Nu ne bizuim pe omul,
Ci pe Cel ce e Zidirea!

El ne-a dat în piept puterea
Să-nălțăm o rugăciune
Când simțim că prăpădirea
Ne coboară în genune

Daca -adesea cerul vieții
Plin e de furtuni si ploi
Vino-n zorii dimineții
Uită de griji și nevoi

Spune-i toate Celui care
Într-o clipă va schimba
Întristare-oricât de mare
Într-o bucurie care
Va-nflori și viața ta!