Viaţa! Straşnică Minune
Dată nouă, tuturor!
Un Noian de lucruri bune,
De prin Zori, în Soare-Apune,
Și, de ce nu, un Izvor

De Surâs, Seninătate,
Dar şi plânset necurmat!
Viaţa are strâmbătate,
Are lucruri necurate,
Dar şi Crezul Delicat

Ȋntr-un Dumnezeu de Milă,
Ce ne-Ajută Zi de Zi!
Domnul nu-i Fire umilă,
Nu e Gazdă dificilă
Pentru cei ce-l vor iubi,

Și, mai mult, EL ne deschide
Drumul către Blându-i Rai!
Ne întinde-n Căi splendide,
Două Mâini, deloc timide,
Ce ne-alungă vechiul “vai”,

Hărăzit oricui se lasă
Prins în plasa celui rău!
Viaţa este chiar Frumoasă
Și de-a dreptul Luminoasă
Când ne ştim cu Dânsul, zău,

Și, uitând de cele triste,
Mai sperăm în Visul Lui!
Facem Traiul să existe
Fără nasuri în batiste
Văzând Soarta orişicui,

Și ne-ncumetăm, în fine,
Să dăm curs la tot ce-i bun!
Știm că nu suntem Albine
Să lucrăm şi mult şi bine,
Dar să-avem Suflet imun

La tentaţii, ce, se pare
Că roiesc prin jur, la greu!
Să dăm pilde roditoare,
Transformând norul în Soare,
Pentru Bunul Dumnezeu!