Omule dacă ai ști,
Domnului a mulțumi,
Dacă ai ști a-L lăuda,
Multe minuni ai vedea!

Și dacă tu ai observa,
Slava, măreția Sa,
Dacă-ai ști, cine e El,
Ți-ar fi dor mereu de Cer!

Omule, de-ai auzi,
Cântările din veșnicii,
Dac’-ai cunoaște Cerul Sfânt,
Nu ți-ar fi dor de pământ!

Dacă-ai ști că-n infinit,
Mai sus de stele, de zenit,
Este un Rai minunat,
De glie n-ai mai fi legat!

Dar omule, ești păcălit
Și de patimi mult robit! ...
Nu știi că ești orb și gol,
Pierdut pe veci, făr’-ajutor!

Tu nu știi, omule iubit,
Pentru că ești răzvrătit...
De Cuvânt nu mai asculți,
Faci și tu, ce fac cei mulți!

Stai o clipă! ... Meditează!
Pe cei din jur, cercetează!
Căci cine umblă în Lumină,
Nu se mai scaldă în tină!

Tu veghează! ... Te gândește!
Lumea nu se pocăiește...
Fiindcă îi place păcatul,
Și nu-L vrea pe-Adevăratul!

Ei nu-L caută pe Dumnezeu,
Aleg alte căi mereu!
Cred că sunt bogați, sunt bine,
Dar mult, nici viața lor nu ține!

Odat’ se gată drumul lor,
Făr’ să aibă-un viitor.
Făr’ să fie curățați,
Și de Dumnezeu iertați!

Întoarce-te omule drag,
Cât mai ești așteptat în prag...
Până când mai ești chemat,
De Cel care viață ți-a dat!

Întoarce-te la Dumnezeu,
Mulțumind Fiului Său,
Pentru a Sa suferință,
Și glorioasa-I biruință!

Laudă-L, cântă-I ne-ncetat,
Căci mântuire El ne-a dat!
El S-a jertfit... și pentru tine,
Lăudat în veci să fie!