Iosif și frații săi


IOSIF, un vis a avut
Și l-a spus, fraților săi
Ei, pe loc, l-au și urât
Parcă-și bătea joc de ei

Visul, l-a istorisit
Lor, deloc nu le-a plăcut
Îl vedeau închipuit
Cu drag, nu l-au mai văzut.

Îl ura, dar n-arătau
Căci tatăl lor îl iubea
Că-l plăceau, se prefăcea
Însă răul, îi voiau

La Sihem frații s-au dus
Oile, ca să le pască
Tatălui lor, s-au supus
Dar ura, a început să crească

În inima lor cea rea
Și pe loc, au plănuit
Rău să-i facă, de-or putea
Fratelui, neprihănit

Pentru ei de acum era
Un frate, care-l urau
Cel ce vise făurea
Să-l distrugă, căutau

Cu toții s-au înțeles
Să-l ucidă, și-au voit
Dar să-l vândă, au alesEi
Ei, la treabă, au pornit

Ruben, fratele mai mare
Să-l ucidă, n-a voit
Să-l vândă, au fost în stare
Ca să îl facă pierdut

Chiar așa au și făcut
La ismaeliți, l-au dat
Și-au mințit că s-a pierdut
Sau fiarele, l-au mâncat.

Dar acasă-l aștepta
Tatăl și-un frate de-al său
Bătrânul s-a supărat
Și-a primit totul cu greu.

Însă lor, nu le păsat
De-a tatălui suferință
C-au scăpat, s-au bucurat
S-a împlinit, a lor dorință

Iar bătrânul suferind
A crezut, că a pierit
Dar l-avea mereu în gând
Pe Iosif, fiul iubit.

Amin

Câmpia Turzii, 23 iunie 2025