Poporul să se sfințească

Când poporul se depărta sucindu-și calea
Domnul trimetea războiul, ciuma, foametea,
Nu voia ca să Îi nimicească
Ci mai degrabă să se pocăiască.

Lecții multe Israel în timp a primit
Dar după ce s-au căit și s-au smerit
Vreme multă nu a trecut
Și o luau de la început.

Și iar pe Domnul la mânie întărâta
Prin felul lor de a se comporta
De aceea Domnul iar le trimitea
Sabia, ciuma și chiar foametea.

Nu doar ei au fost popor încăpățânat
Că nici noi nu ne-am lăsat...
Prin purtarea noastră am întărâtat
Pe Cel ce trebuia cinstit și lăudat.

Veniți să ne smerim și cu drag să Îl urmăm Să Îl prețuim și să ne închinăm
Celui ce e Sfânt, ce poate să ne scape
Țara noastră din necazurile toate.

Mai avem o șansă și asta e la Domnul
Că dacă se roagă tot poporul,
Dacă se smerește și se pocăiește
Trăind în ascultare, dacă se sfințește,

Domnul cu drag s-ar îndura de noi
Că poate să ne scape de nevoi.
Dacă ne-am recunoaște și ne-am cerceta
Soarta omenirii se poate schimba

Că Domnul are mare putere de a împiedica
Orice necaz și strâmtorare fie cât de grea,
Și în țara noastră El poate să lucreze
Și orice nenorocire să o îndepărteze.

Acesta este Domnul puternic și milos
Ce poate să se îndure de orice păcătos,
El poate în bunătatea Sa de a ne ierta
Și țara de păcat o poate vindeca.

Vrem ca tot poporul în curăție să trăiască
Și pe Domnul cu drag să Îl slujească,
Să propășim cu toți pe calea cea dreaptă
Și să luăm întotdeauna decizie înțeleaptă.
Amin