Ezechiel 32.

Plângere pentru faraon

În anul al doisprezecelea ziua întâi a lunii a douăsprezecea
Cuvântul DOMNULUI a venit la mine zicând:
„Fiu al omului fă un cântec asupra lui faraon împăratul Egiptului, spune-i:
Semănai cu-n pui de leu printre popoare
Erai un monstru în mări
Te aruncai
În apele tale curgătoare
Tulburai apele cu picioarele tale
Și le-ntărâtai
Așa vorbește DOMNUL:
Îmi voi întinde mreaja peste tine în mijlocul unui număr mare de popoare
Și zice DUMNEZEU
Te voi prinde în lațul Meu! ! ...
Te voi arunca pe uscat și te voi întinde pe câmpie
Păsările vor sta pe tine în adierea vântului
Cu tine voi hrăni fiarele pământului
Îți voi azvârli carnea pe munți și voi umple văile cu sfărâmăturile tale
Vei fi o rușine
Țara în care înnoți și râpele se vor umple cu tine
Pentru că te fereai să asculți
Voi uda cu sângele tău țara până la munți
Când te voi stinge voi acoperi cerurile
Și cu un mare nor Soarele
Voi întuneca stelele
Voi face voia Mea
Și luna nu-și va mai da lumina sa...
Voi întuneca toți luminătorii cerului
Deasupra ta și-n întuneric se va afla
Țara ta
Voi mâhni și inima multor popoare străine
Să se-ngrozească de tine
Împărații lor de groază se vor frământa
Din cauza ta
Și când sabia-Mi voi învârti înaintea lor
Pentru propria viață va tremura fiecare popor
Căci așa zice Stăpânul DOMNUL
Cu sabie vine peste tine Babilonul! ...
Mulțimea ta amarnic va cădea
Când împăratul lor va scoate sabia...
Celor mai viteji și mai cumplite popoare
Secerați le veți cădea la picioare!
Ei mândria Egiptului o nimicesc
Și de-a lui mulțime ucisă nu se căiesc
Voi face să piară toate vitele lui de lângă apele
Cele mari
Și nici un picior de om nu le va mai tulbura
Și nici o copită nu le va mai călca
Atunci apele îi voi potoli
Și line ca untdelemnul
Vor curge-n acea zi
Zice Adonai DOMNUL
Când Egiptul îl voi preface într-o pustietate
Când voi lovi pe cei din cetăți și din sate
Și țara va fi jefuită de tot ce are
Vor ști că Eu sunt DOMNUL
Și vor cânta acest cântec de jale
Fiicele popoarelor îl vor cânta
Vor cânta asupra Egiptului
Și-a mulțimilor lui.

În anul al doisprezecelea, ziua cincisprezecea a lunii
Cuvântul DOMNULUI a venit la mine spunând:
”Fiu al omului bocește-te pentru mulțimea Egiptului
Și arunc-o pe ea ca și pe fiicele popoarelor
renumite
În cele mai de jos locuri ala pământului
La cei ce sunt coborâți în groapă
Pe care groparii adâncă o sapă
Pe cine întreci tu în frumusețe?
Coboară-te la cei de sabie uciși
Și te culcă lângă cei necircumciși! ...
Sabia vă este dată
Doborâți Egiptul cu mulțimea lui toată
Cei puternici dintre viteji vor vorbi în
Locuința Morților despre El
Și-l vor pomeni
Cu cei ce-l sprijineau în acea zi
Și vor zice:
S-au coborât s-au culcat cei de sabie uciși
Acolo-s asirienii între cei de moarte învinși
În mormintele lor stau împrejurul lui
Uciși de sabie pe câmp întinși
Mormintele le sunt în adâncimea gropii
Stau liniștiți aci
Ei care băgau groaza în lumea celor vii
Acolo este Elamul cu a lui mulțime
N-a mai apucat ziua care vine
Își poartă acum disprețul fiica Elamului
Acolo-s și Meșec, Tubal și mulțimile lor
Ei nu zac împreună cu vitejii, căzuți dintre cei necircumciși
În Locuința Morților
Cu armele lor de război
Cu săbiile sub capete și cu nelegiuirile lor
Lipite
De-a lor oseminte
Și tu vei fi zdrobit în mijlocul celor necircumciși
Și te vei culca cu cei de săbii uciși
Acolo e Edomul cu împărații și toți prinții lui
Care deși viteji stau lângă cei de sabie străpunși
Împreună cu cei necircumciși
Tot acolo sunt toți prinții de la miazănoapte
Și Sidonienii de ei nu departe
Coborâți și ei în moarte cu armele toate
Acoperiți de rușine și țărână
Faraon îi va vedea și în sinea lui
Se va mângâia
Pentru toată armata lui ca și mulțimea Egiptului zice Stăpânul DOMNUL
”L-am lăsat să bage groaza în mulțimea celor vii
El cu mulțimea lui vor avea soarta celorlalți
Mai-nainte citați! ! ! ...

Blându Ioan
15.06. 2025.