LUME

De e lumea toată o rană,
Păcatul e-acel ce-o omoară,
Căci lumea îi face icoană
Și-în ea, mult se înfășoară,
Îi pune o falsă coroană
Și macină trist la a ei moară.

Și tu faci parte din lume,
Dar poți chiar acum să alegi
Cel mai iubit și sfânt Nume,
Ca roade pe veci să culegi,
Să seceri a cerului grâne,
Să macini alături de-alți regi!

În lume e multă durere,
Continuu e-al lumii suspin,
În vorbă e multă tăcere,
Iar viața, tot cade-n declin;
Se beau pahare de fiere,
Se soarbe cu sete, venin.

E-o lume ce n-are speranță,
O lume ce-n nimic nu mai crede,
E hâdă și e cotoroanță,
E oarbă, căci viața n-o vede;
Așteaptă minuni, la balanță,
Dar Domnul, pe veci o va pierde.

Acum, lumea stă în răscruce,
Puțini își mai schimbă cărarea,
Câțiva mai privesc, doar, spre cruce
Și-s dornici să treacă iar marea,
Spre ceruri, la Domnul, să urce
Și-n raiuri să-învețe cântarea.