VÂNT

Șuieră vântul și-în oase îți intră și arde și arde a gheață,
Nu-i nimeni în stare pe pământ să îl prindă să-l țină în hățuri, să-l piardă în ceață;
Dar totuși, în tărâmul în ceruri ascuns, e Unul care-l strunește,
E tainic, puternic și de nepătruns și poate, pe vânt, să-l țină ca-în clește.

Spre tine, adie cu dragoste vântul, Dumnezeu spre tine vine cu el,
Îți trimite fără zgomot Cuvântul să-l crezi că Isus este-în El.
Îndreaptă-ți către ceruri, azi, gândul și fii și tu în turma Sa miel!

Așteaptă-i lumina, gătește-i intrarea și lasă-afară-îndoiala,
Ascultă-i pricina și lasă sfidarea, ajustează-ți spre ceruri, azi, scala!
Topită e viața aceasta ce trece, ce-i prinsă în cursă de timp,
Dar râul din tine, în veci nu-o să sece de ai peste tine al Domnului nimb.

Plăcută-i lumina, plăcută-i căldura și totul în jur înverzește...
Aplică-ți acuma pe suflet sutura și din morți, către vii te trezește.
Alege-adierea, din Domnul, spre tine, ce-oprește chiar vânturi de gheață
Nu-ți trata sufletul cu aspră cruzime și nici nu-l lăsa în hăuri de ceață.