E TAINIC MISTER

Când bubuie tunetul în ceruri înalte,
Cu teamă privesc către cer, să nu pier,
Căci inima-în piept dă să-mi tresalte
Și totul în juru-mi e-un tainic mister.

E tainic mister, e tainic mister,
Dar dincolo de bolta albastră
Și dincolo de văzutul meu cer
Și dincolo de-a văzduhului creastă,
E raiul, e raiul ce-îl sper!

De veacuri, Dumnezeu într-una vorbește
Și vocea Lui, deloc nu-i tăcută,
El bubuie-în ceruri, cu forță trăznește,
Vorbește și tace dar și ne ascultă.

El, Domnul, Te-așteaptă să-înalți azi privirea,
Să vezi, cu credință, tot ce vine din El,
Să-ți schimbi, cât mai grabnic, gândirea
Și mersul să-ți fie ca al Domnului fel.

E umbră în lume, e umbră de moarte
Și timpul va trece, dar și tu cu el,
Gândește-te bine: Cin`viața o-împarte?
Și fă-ți bine pașii, să aibe un țel.

Acum nu se vede (chiar) tot ce-o să vină
Și chiar că totul e-un tainic mister,
Dar, omule, nu sta mort ci te-animă
Și-așteaptă-ți izbânda, așteapt-o din cer!