O, Doamne, Tatăl meu ceresc,
Eu pentru toate-ţi mulţumesc,
Tot ce mi-ai dat pe-acest Pământ
Prin Duhul Tău Divin şi Sfânt.

Părinţii când au decedat
Şi eram foarte-ndurerat,
Iar sufletul meu era frânt,
M-ai alinat prin Duhul Sfânt.

Când supărat am fost şi trist,
Şi eram foarte pesimist,
M-ai mângâiat, drag Ziditor,
Prin Cel numit Mângâietor.

Când n-am răspunsuri la-ntrebări,
Când n-am soluţii, rezolvări,
Tu, bun şi darnic Dumnezău,
Mă luminezi prin Duhul Tău.

Când adevărul de minciuni
E greu să-l cerni prin raţiuni,
Îmi vii mereu în ajutor
Prin Duhul atotştiutor.

Când nu ştiu, Doamne, ce să fac,
Ca răului să-i vin de hac,
Prin Sfântul Duh îmi dai povaţă,
Iar El de bine mă învaţă.

Când poezii eu vreau să scriu
Şi vreau original să fiu,
Punând în versuri mari trăiri,
Prin Sfântul Duh Tu mă inspiri.

Atuncea când eu dau de greu
(Se-ntâmpă des, dar nu mereu),
Tu, Tatăl Nostru, Dumnezău,
Mă-ajuţi prin Sfântul Duh al Tău.

Cum zi de zi îmbătrânesc,
Când slab mă simt şi obosesc,
Tu mă-ntăreşti şi-mi dai avânt,
Şi-mi dai puteri prin Duhul Sfânt.

Să iert în loc să duşmănesc,
Să cer iertare când greşesc,
Să mă căiesc de-orice păcat,
Prin Sfântul Duh m-ai învăţat.

(George Budoi, 08.06. 2025).