Te iubesc, omule!

De-ai știi, o de ai știi și-ai înțelege
Că ești mai mult decât un simplu lut
Că ești creat cu dreptul de-a alege
Cărarea ta încă de la-nceput,
Că ai un suflet care vrea viață
Dar nu cum e aici pe-acest pământ
Ci una minunată și măreață
Ce te gătește pentru cerul sfânt,
N-ai mai umbla după comori deșarte
Ce-atât de lesne te ademenesc
Să crezi că ești puternic mai departe
Când cei din jur te-adoră, te cinstesc,
N-ai mai lupta cu cei de lângă tine
Care-nțeleg că mergi pe-o cale rea
Ci te-ai opri și ai privi spre tine
Văzându-te așa cum s-ar cădea.
De te-ai vedea așa cum ești pe lume
Un trecător ce mergi spre nicăieri
Un păcătos care se zbate-anume
Pe marea presărată cu plăceri,
Un călător fără de siguranță
Trăind de fericire-nstrăinat
Oricare clipă fără de speranță
Și-ai știi că astfel nu poți fi salvat,
Ți-ai plânge cu amar această stare
Și-ai renunța la nepăsarea ta
Dorind ca să primești eliberare
De tot ce nu e bine a purta
Și ai veni cu multa-mpovărare
Cu multul și murdarul tău păcat
La Mine ca să capeți îndurare
Spre-a fi un fiu al Meu cu-adevărat.
Întoarce-te cât ești chemat la Mine
Nu mai trăi condus de pofta ta
Ca să Te scap de lanțuri și rușine
Și-un nume nou pe cale să-Ți pot da,
Căci Te iubesc, omule drag, întruna
Și Te doresc să fii pe veci al Meu
Să-Ți pun pe cap în cerul sfânt cununa
Ca fericit să fii cu Min' mereu.