Ce înseamnă astăzi pentru noi Rusalii?

Cândva demult, în depărtare, într-o căsuță încuiată,
Feriți, atenți de văzul lumii, având la ușă și lãcatã
Stăteau de veghe în rugăciune, cu inimi strânse, așteptând,
Având un dor după Hristos, ce i-a lăsat pe-acest pământ!
Se împlineau 50 de zile de când Hristos a înviat
Și așteptau promisiunea, cea care Domnul lor le-a dat:
Că va veni Mângâietorul să-i însoțească cu putere,
Și-n clipele ce vor fi grele, să le ofere mângâiere!
Și iată-i strânși iar laolaltă, surori și frați în duh uniți,
Cu inimi triste, îndurerate, de văzul lumii stând feriți!
Dar iată că ceva se-aude, un vuiet lin din depărtare,
Și limbi de foc se așezase pe toți prezenți din adunare!
O, ce minune, bucurie, promisiunea s-a împlinit,
Al Său Duh Sfânt a coborât, minunea care s-a vestit!
Și iată că de-atunci încoace, credința a pătruns în lume,
Acei apostoli înfricati, acum erau viteji la culme,
Căci Duhul Sfânt îi însoțea, în vorbă, faptă și-n lucrare,
Biserica se înmulțea, erau minuni în adunare!
Puterea Duhului Divin era simțită printre frați,
Aveau averile de obște, erau în duh neînfricați!
Cuvântul lor avea putere când Duhul Sfânt îi însoțea,
Era destul o cuvântare, și-n mii, biserica creștea!
Era destul doar un cuvânt, ca morții să revină-n viață!
Și o umbră peste cei bolnavi, ca boala lor să moară-n ceață!
Erau curați în duh și-n suflet, aveau privirea lor doar sus,
Stând și veghind cu dor mereu, dorind venirea lui Isus!
Doar o minciună, pe atunci, cu moartea fost-a pedepsită,
Căci unde-i Duhul lui Isus, e-n tot biserica sfințită!
Nu-și avea locul fapta firii, nu era loc de-o vorbă goală,
Se înfiripa iubirea sfântă pentru biserica globală!
Și iată că de-atunci trecuse două mii de ani zburând,
Și Duhul Sfânt e-încă prezent aici, la noi, pe-acest pământ!
Dar întrebarea ce rămâne, și-o pun în minte mii de frați:
Ce înseamnă azi Rusalii sfinte pentru acei răscumpărați?
Ce s-a schimbat azi în lucrare, căci focul pare că s-a stins?
Și cum de azi creștinul în lume e-așa ușor în luptă învins?
Mă întreb și eu, ce s-a schimbat, de ce iubirea nu mai este?
Privirile-s mai întristate, eternul vis pare-o poveste!
Privirile ce stau și așteaptă ca să revină iar Mesia
Sunt prea puține, prea firești, ades pierzindu-și bucuria!
Majoritatea celor sfinți și-au îndreptat privirea în jos
Și mulți, în suflet, își doresc să vie cât mai greu Hristos!
Să reușească să trăiască aici, în lume, cum ei vor,
Dorind să apuce două vieți, uitând că omu-i călător!
Uitând ades că-acest pământ nu le aparține celor sfinți,
Și iată că dorim pământul, uitând de rugăciuni fierbinți!
Azi, de această sărbătoare, vreau să ne cercetăm din nou
Și-acel trecut al celor sfinți să sune-n noi ca și-un ecou!
Să ne dorim din nou sfințirea și acea trăire fără pată!
Să ne-avântăm din nou în luptă, cu-o dragoste mai înfocată!
Tot ce-i mândrie și întinare să le lăsăm să piară-n noi,
Să nu uităm că ținta noastră e cerul sfânt, fără de ploi!
Să împărtășim noi vestea bună la toți din lume, cât e har,
Căci Duhul Sfânt ne însoțește și El e cel mai mare dar!
El ne ajută, ne îndeamnă ca să trăim curat și sfânt,
Ne dă putere și tărie să împlinim al Său cuvânt!
Ne dă iubiri când noi suntem goliți și frânți în lumea mare,
Ne dă putere, mângâiere, El încă dăruie îndurare!
Ne mai adaugă credință când totul pare c-a-i pierdut,
Ne mai ridică azi din hăuri, căci știe că suntem doar lut!
Ne mai vorbește cu iubire, dar oare inima ascultă?
Când Cel ce e Dumnezeirea vrea să ne dea iubire multă!
Nu doar un strop, nu picătură, ci un râu ce curge cu putere,
Ca noi, urmașii Celui Sfânt, să fim în lume mângâiere!
Să fim o forță de iubire ce stinge ura din privire,
Să fim acum, cât mai putem, să nu trăim cu-o amintire!
Să ne iubim, atât ne cere Stăpânul cerului de veci,
Să vadă că iubirea arde, și inimile nu sunt reci! —

O, Duh divin de cercetare, mai dă-ne inimi ce iubesc
Și-o forță nouă de iertare, și frânge-n noi tot ce-i firesc!
Avem nevoie de îndurare ca să privim întruna sus
Și să dorim cu scumpătate să vie iar Domnul Isus!
Și să ne ia pe toți la Sine, în cerul Lui plin de sfințire,
Dar până-atunci, noi vrem să fim în lumea oarbă doar iubire!