Din vremi străvechi se auzi de-o veste
De venirea unui împărat.
Și se zvonea că mult, chiar, nu mai este
Și va veni, dar fără de palat?

Și Israel așteptă cu nerăbdare
Venirea împăratului vestit.
Să le salveze de taxe, de teroare
Și să domnească-n pace, liniștit.

Timpul trecu și zilele la fel
Trecut-au ani și parcă nu mai vine.
Și așa cu timpul, se îndoaie Israel
Și mulți uitau de vestea din vechime.

Când romanii erau foarte puternici
Și când poporul evreu greu o ducea,
Prin Duhul Sfânt, din pântec de fecioară
Un băiețel, într-un grajd se năștea.

Însă Cel Rău luă chip în Irod
Și porunci ca pruncii să-i omoare.
Era doar jale și strigăt prin norod
Soldații semănând în jur sânge și teroare.

Dar băiețelul scăpă, căci în Egipt
Fuseseră îndemnați părinții să se ascundă.
Și după un timp veniră-n Nazaret
Un ținut de o liniște profundă.

Isus crescu, învăță tâmplăritul
Ca mai pe urmă să învețe și norodul
De Dumnezeu, de-olar și olăritul
De cine e și care ii e scopul.

Mulți nu crezură că El este Hristosul
Își băteau joc, unii îl și scuipau.
Chiar și de ciudă, pentru că norodul
Și tot mai mulți mereu îl îmbulzeau.

Zâmbind mereu, cu privirea neîncruntată
Continua vestind de Dumnezeu
Și de împărăția minunată
În care poate ajunge poporul evreu.

Unii primeau, iar alții cu indiferență
Întorceau spatele zicând că-i un nebun.
Cum poate un om fără reverență
Să spună că este Păstorul cel Bun? !

Cum poate El și prin ce putere
Scoate draci și vindecă bolnavi?
Și poate oricui ca să dea mângâiere
Să facă fii din cei care sunt sclavi? !

Însă Isus, în dulcea sa blândețe
Continuă lucrarea ce-anceput.
Continuă noroadele să-nvețe
Și mulți au fost cei care au crezut.

Dar cei mai mulți îi acuzau purtarea
Că stă la masă cu cei mai păcătoși.
Însă ce nu știau e că Iertarea
E printre ei, e printre mincinoși.

E printre cei ce s-au pierdut în lume
E printre cei ce spun că nu mai pot.
E printre cei ce sunt fără renume
Și totodată, aceasta nu e tot.

Isus veni să deie lumii viață
Să fie pentru noi și apă dar și pâine.
Isus veni să deie o speranță
Celor de ieri, de azi, celor de mâine.

El nu zicea că de la El vorbește
Ci în toate pe Tatăl proslăvea.
Însă zicea că cel ce se căiește
Milă primește și milă va avea.