Nahum 3.


Vai cetății celei mincinoase
Cetatea cu sânge și-o mare de oase
Aleargă caii și carele-aleargă
Călăreții năvalnici răniți cad în iarbă

Suliți fulgeră și săbii scânteiază
Răniți se-mpiedică-n cadavre și-i groază
Morți fără număr sunt căzuți lângă drum
Cadavre umflate în soare se descompun

Desfrâurile prostituatei atrăgătoare
Vrăjitoarea stăpână care vinde popoare
Vinde familii prin a ei desfrâu
Dar Domnul îi pune zăbală și frâu

Iată zice DOMNUL îți voi arăta goliciunea
Și rușinea în fața împăraților
Și toată urâciunea, dispreț al desfrânărilor
Și-o să-ți fie rușine
Căci lumea se va-ndepărta de tine

Că-ți vede murdăria
Te va-njosi fugând din cale
La o cât mai mare depărtare
Te-ai aliat cu nebunia
Și-o prostie cât tine de mare

Lumea te vede nimicită
Și nimeni pe tine nu te va plânge
Și nici nu-ți deplânge
Greul tribut de sânge

Ninive nu mai e în picioare
Ea a căzut prin sine
Se-apleacă ca salcia plângătoare
Prin grozava ei desfrânare
A uitat de sine

Mai bună ca No Amon n-ai fost
Cetatea dintre râuri
Care-și căuta un adăpost
Prin mare și prin ziduri

Porțile ți se deschid
Vrăjmașii vin de-a valma
La față ai ajuns de frică livid
Primit-ai din ceruri palma

Vei fi distrus de sabie
Și foc pe-ntins de puste
Te-ai înmulțit dar ești mistuit
Cum sunt de foc mistuite lăcuste

Te-ai înmulțit cum vin pe vii
Nori negri de lăcuste
Dar nu poți morții să-i învii
Mulțimi pe străzi înguste

La răsărit peste dumbrăvi
Și în răcoarea zilei
Se-așează parcă venind din slăvi
Rozând chiar și butucii viei

Așa fac toți aleșii tăi
Ca stolul de lăcuste
Tot ce rămâne după ei
Sunt cioturi mai robuste

În timp ce păstorii tăi sunt culcați
Și se odihnesc împărate
Poporul tău e risipit pe munți
Și vai Asiriei devastate

Rana ei nu se vindecă cu nimic
Lumea bucuroasă bate din palme
Și-orice popor mare sau mic
Tu l-ai urgisit prin arme.

Blându Ioan
01.06. 2025.