Isus dormea la cârmă liniștit
Și de furtună nu era stresat
Doar ucenicii-n strigăt l-au trezit
La glasul Lui vâltoarea s-a calmat

Ca ucenicii de atunci pe mare
Te-ntrebi și tu: „Cine-I acesta oare?”
Și în Scriptură te întorci mereu
Că-ți spune simplu: „Este Dumnezeu”

De ai furtuni în viața ta o mie
Și-l vezi pe Domnul că stă liniștit
El vrea mereu să îți transmită ție:
Sunt Domnul tău venit din infinit

Ăsta e gândul care-nsuflețește
Viața mea când vine o furtună
Credința-n Domnu-i cea care zidește
Că lângă El e mereu vreme bună