Când valurile vieţii aduc din nou, furtuni
M-aplec în umilinţă, plângând în rugăciuni...
Şi-mi spun c-această vreme nu ţine-o veşnicie
Se va sfârşi odată tot ce-i vremelnicie!

Las pana să îmi fugă pe albul filei, azi,
Mai şterg lacrima caldă, ce-mi curge pe obraz,
Şi scriu tot dorul meu şi tot ce mă apasă
Un dor după Isus. . de cer. . un dor de Casă!

Mă-ntreb adesea-n taină, de ce-i atâta jale
Şi-atâta suferinţă păşind pe a Ta Cale?
Şi-atâtea răni în suflet ce-aşteapt-o mângâiere,
Şi-o sfântă vindecare, să prindă iar putere...

Sunt lacrimi multe, Doamne. . părinţi care îşi plâng
Copiii duşi în lume. . durere-n suflet strâng.
Sunt boli şi strâmtorare. . se-aud veşti de război...
Dar ştim că este vremea să Te întorci la noi!

Cuvântul vieţii spune că totul va pieri
Pământ şi-ntinăciune, atunci când vei veni...
Dar chiar de-ar pieri totul, pe noi ne vei lua
Când trâmbiţa în ceruri de ştire ne va da!

Privim mereu spre ceruri... Doar cerul ne-a rămas
O dulce mângâiere. . când suntem în necaz,
Durerea când aduce cu lacrime, cântarea.
Stăm umiliţi sub cruce, privind prin lacrimi, zarea!

Se va sfârşi odată tot ce ne-a frământat...
Spre ceruri noi zbura-vom spre Marele Palat.
Dar până-n clipa-n care, Tu vei veni la noi,
Ne mângâie cuvântul: " Eu sunt mereu cu voi!"

Daniela Banita