Suntem aici de veacuri, rămânem, cât suntem,
Cu crezul nostru tare și despre libertate,
Ne vom păstra credința și-un singur lucru vrem,
Să știm că-n noi speranța nu-i vis, ci realitate!

Când sufletele noastre de stâncă s-au lovit,
S-au clătinat adesea redute ridicate,
Dar n-am putut cu ură răspuns să dăm voit,
Căci dragostea de oameni nu-i vis, ci realitate.

Noi n-am luptat cu arme de fier și de oțel,
Ci-n ne-am plecat genunchii și-am dus cu demnitate
Drapelul sfânt al vieții și-al nostru pașnic țel,
De-a fi lumina lumii, nu-n vis ci-n realitate.

Nu înțelegem totul când rănile ne dor,
Dar știm că Domnul știe și știm că Domnul poate
Să-și poarte credincioșii pe mâini de Salvator,
Căci zilele din urmă nu-s vis, ci realitate!