Tu mă aștepți

La bunătatea-ți sfântă mă gândesc
În inima din Templul Tău cel sfânt,
Când îți ating al dragostei veșmânt
Și mă-nfior, în el când m-oglindesc.

De dragoste nici nu mă mai clintesc
Căci a pierit din mine orice vânt
Deși presimt în mine un avânt
Nu de furtuni, ci Harul părintesc.

Unde te-aștept și unde te pândesc
Ești pururea ‘naintea mea în cânt
Fermecător, ce mi-l șoptești și-l cânt.

Tu mă aștepți oriunde să-ți plătesc
Dobânzile jertfirii din cuvânt
Și-n ochii Tăi cu har să mă-nveșmânt.