În brațele Părintelui etern

Tânjim în piept după un țărm etern,
Ca sufletul să aibă mângâiere
Și-n slava Lui să afle înfiere,
Asemenea cu zâmbetul patern.

De dorul Său durerile se cern
Și lacrimi curg, dar veșnica avere
A chipului primit doar prin durere
Rămâne-n răni ca un divin guvern.

Dorințele peste obraz se-aștern
Când, așteptând în viața de tăcere
Îl vezi venind cu milă și plăcere.

Uiți de dureri, de teamă, de infern,
Să dobândești iubirea ce nu piere
În brațele Părintelui etern.