Iată-mă, Doamne, biet cerșetor
la marginea aceasta de viață.
Iartă-mi umblarea după trecătoare averi,
din alergarea-mi răzleață.

Aproape de noii zori,
cuprins sunt de uimire,
de-a Ta nemărginire.
Flămând sunt de iubire,
iar tot ce-mi trebuiește
e a Ta neprihănire.

Iată-mă, Doamne, biet cerșetor
în colțul acesta de lume.
Ai milă și de mine,
las glasul să-mi răsune.

Cum să-Ți plătesc iubirea
cu buzunare goale?
Când Tu ești deopotrivă,
preț și răscumpărare.

Nu de arginți duc lipsă,
nu-mi trebuiesc veștminte.
Din vistieria-Ți mare
să-mi zornăi peste suflet
a Tale roade sfinte.

Curat mă fă ca jertfă
cu sufletul și trupul,
căutând spre fericirea
celor săraci cu duhul.

Nicicând nu mi-a lipsit
zilnica pâine —
mi-ai dat-o cu iubire.
Tânjesc după fericirea
celor flămânzi și însetați
după neprihănire.

Din ochi a Tale lacrimi
să-mi curgă la durere,
spre fericiri eterne
și dulce mângâiere.

Port chipul Tău prin viață,
dar mi-aș ascunde fața
după Acela care, pe cruce,
Și-a dat viața,

să poți privi spre mine
cu milă și îndurare,
când Fiul Te imploră:
„Tată, i-am dat iertare!”

Iată-mă, Doamne,
cerșetor prin acest crâmpei
de viață efemer,
cu mâini către Tine,
tot sper, cu gând către cer.

Mi-e dor de Țara
unde iubirea pe toate le va drege,
de haina albă a slavei,
alăturea de Rege.

✍️ Ghiță Stoian
16.05. 2025