Doar Duhul Sfânt mă poate izbăvi
De-acest pământ - de trupul meu de moarte...
Doar Duhul Sfânt mă poate înnoi,
Dumnezeieștii Firi să-mi facă parte...

Născut de sus tânjesc și eu să fiu,
Precum Isus - Întâiul dulce Frate...
Născut din nou... Născut și veșnic viu,
Spre-un Nou Pământ să mă înalț, departe...

Din zi în zi, mereu sunt mai mâhnit
Și tot mai cufundat în a mea noapte...
Mi-e sufletul pustiu și ostenit
Și să iubească... plânge, căci nu poate.

Și încă plânge... c-a întrezărit
O rază mică din Sublimul Soare,
Ce în adânc i-a ars, i-a strălucit
Și rana Frumuseții încă-l doare...


Mi-e dor de Tine, Soare de nespus,
Cu valuri ce mă scaldă în iubire...
Mi-e dor de strălucirea Ta, Isus,
Și nu găsesc o altă Fericire...

Prin Duhul Sfânt, preschimbă-mă să fiu
Un strop din negrăita Ta Lumină...
Și dă-mi și mie Duhul Tău cel viu,
Părtaș să fiu la Firea Ta Divină... !

6 Mai 2025